Politică

Guvern

David Johnston o întâlnește pe Regina Elisabeta a II și pe primul ministruStephen Harper

Canada este o monarhie constituțională cu o democrație parlamentară având un sistem federal și fiind condusă de un guvern parlamentar.

Canada face parte din Commonwealth, aceasta însemnând ca recunoaște în mod formal ca suveran pe regina Elisabeta II a Marii Britanii, al cărei reprezentant în Canada este Guvernatorul-General al Canadei (în prezent David Lloyd Johnston). Atributiile sale politice sunt însă limitate, el putând interveni doar în anumite situații de criză însă îi revin o serie de sarcini ceremoniale și simbolice ale monarhului, care includ pe acelea de acordare a consimțământului pentru promulgarea legilor elaborate în Parlament, de citire a Mesajului Regal anual, de primirea oficială a demnitarilor străini, de prezentare a decorațiilor, de semnare a tratatelor oficiale, de deschidere oficială a sesiunilor parlamentare, precum și dizolvarea Parlamentului înaintea alegerilor.

Șeful guvernului este însă Primul-Ministru al Canadei (în prezent Stephen Harper). Pentru a se asigura o stabilitate guvernamentală, guvernatorul general numește ca prim-ministru pe cel care conduce partidul care obține majoritatea voturilor în Camera Comunelor.

Fiecare dintre cei 308 membrii ai Parlamentului din Camera Comunelor este ales odată la patru ani. Cei 105 membrii ai Senatului sunt numiți de primul-ministru și sunt investiți să servească în funcție până când împlinesc vârsta de 75 de ani.

Cinci partide sunt reprezentative pentru politica canadiana: Partidul Conservator Canadian (partidul care se află acum la putere), Partidul Nou Democrat (partidul aflat oficial în opoziție), Partidul Liberal Canadian, Blocul Quebecos și Partidul Verde al Canadei.

Structura federală a Canadei permite împărțirea responsabilităților guvernului între guvernul federal și guvernele celor zece provincii.

Toate provinciile au legislaturi unicamerale, alese democratic și guverne conduse de câte un premier, ales în aceiași manieră ca și Prim-ministrul Canadei. Fiecare provincie are câte un Locotenent-Guvernator, numit de prim-ministrul Canadei, care reprezintă Regina la nivelul fiecărei provincii în același fel în care Guvernatorul General reprezintă Regina la nivel federal.

Legislație

În 17 aprilie 1982, regina Elisabeta a II-a semneaza The Constitution Act, prin acesta Canada devenind astfel o țară independentă din toate punctele de vedere

Constituția Canadei cunoscută sub numele de The Constitution Act adoptată în anul 1867, este legea supremă a țării conținând atât text scris cât și o serie de convenții nescrise. Acestei constituții se supun atât guvernul federal cât și guvernele provinciilor, cu toate că fiecare dintre acestea au legile lor particulare.

Prin actul Statute of Westminster de la 1931 Canada câștigă autonomie deplină față de Marea Britanie, iar în 1982 încheie toate legăturile de ordin legislativ cu aceasta.

Cu toate că interacțiunile inițiale ale coloniștilor europeni cu populațiile localnice de aborigeni și inuiți nu au fost lipsite de conflicte s-au desfășurat totuși într-o manieră relativ pașnică.

Între anii 1871-1921 se semnează o serie de tratate și legi, șapte la număr, numite Numbered Treaties între europeni și populațiile băștinașe menite să îmbunătățească relațiile dintre aceștia. Dintre beneficiile oferite băștinașilor de către englezi putând fii menționate serviciile și asigurările medicale și scutirea de impozite și taxe pe viață.

În prezent din punct de vedere legislativ Canada se supune Curții Supreme de Justiție. Aceasta are nouă membrii numiți de către guvernatorul-general la recomandarea primului-ministru și a ministrului justiției.

Pe tot teritoriul Canadei este respectat dreptul anglo-saxon (common low), mai puțin în provincia Quebec, unde predomină dreptul civil, inspirat de codul civil napoleonian.

Dreptul penal revine ca și competență exclusivă guvernului federal fiind astfel același în toată Canada. Aplicarea legilor penale se face de către provincii (inclusiv judecătoriile penale) cu toate că multe dintre ele și-au delegat puterile polițienești Poliției Regale Canadiene Călare (Royal Canadian Mounted Police).

 

Armata

The Royal Military College of Canada

 

În prezent Canada deține o armată de soldați profesioniști voluntari de 65000 de soldați activi și aproximativ 53 000 de soldați în rezervă. Forțele armate canadiene numite Canadian Forces (CF), cuprind trupele terestre (Canadian Army), trupele navale (Royal Canadian Navy) și trupele aeriene (Royal Canadian Airforce).

În anul 2011 Canada a investit în armată aproximativ 24.5 miliare de dolari.

Canada și Statele Unite ale Americii împart cea mai lungă graniță nepăzită din lume, cooperând în campanii militare și exerciții fiind cei mai importanți parteneri și din punct de vedere militar.

Politica externă a Canadei fiind independentă întreține relații cordiale cu Cuba refuzând în același timp in mod oficial să participe la invazia Iraq-ului din anul 2003. De asemenea păstrează legături strânse cu Marea Britanie și Franța și cu toate fostele colonii engleze și franceze, Țările care fac parte din Commonwealth și cele care sunt francofone. Trebuie menționate deasemenea relațiile apropiate între Canada și Olanda la a cărei eliberare armata canadiană a avut o contribuție majoră în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

Legăturile strânse dintre Imperiul Britanic și Commonwealth au dus la participarea Canadei alături de Anglia în cele două războaie mondiale. De atunci Canada este un promotor al multilateralismului, făcând eforturi susținute de a rezolva problemele de nivel global în colaborare cu alte națiuni.

Canada este membru fondator al UN și al NATO.

În timpul Războiului Rece, Canada a avut o contribuție majoră în cadrul UN în războiul din Coreea și a fondat alături de Statele Unite ale Americii, Scutul Antirachetă NORAD, în cazul unui potențial atac aerian din partea Uniunii Sovietice.

În 2001 Canada a trimis trupe în Afganistan ca membru al US Stabilisation Force, UN și NATO.

Începând din iulie 2011 Canada a început retragerea trupelor din Afganistan, costurile acestei participări la război ridicându-se la 11.3 miliare de dolari.

În februarie 2007, Canada, Italia, Anglia, Norvegia și Rusia au implementat un proiect științific de dezvoltare a unor vaccinuri pentru națiunile în curs de dezvoltare.